Istoria și legenda satului
Primii locuitori care s-au stabilit pe aceste locuri au fost cu mai bine cu 2000 de ani Î. H. Au fost descoperite vestigii care datează din această perioadă.
Prima mențiune a acestui sat are loc la 10 februarie 1429 ıntr-o carte domnească de unde aflăm că Alexandru Voievod dăruise soției sale Marena Mănăstirea de la Vișnevăț, istoricul Alexandru Gonțaargumentează că locuitorii satului asa numiții Calinouți sınt anume locuitorii satului Călinești.
Timp de 2 secole nu se mai găsește nici o știre despre Călinești. Abia la 12 martie 1601 , când are loc și prima atestare, domnitorul Ieremia Movilă le întărește nepoților săi Drăghici și Romı̂șcel mai multe sate pe Prut, printre care și Călinești. De aici încolo, timp de un secol, aflăm că această localitate a fost stăpınită ba de Gramă, ba de Catrina Canta, ba de Iancu Pruncu etc.
În istoria satului, bisericile și mănăstirile au fost prezente si au avut un rol important la dezvoltarea regiunii. În 1774 se ınființează Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” (sau după o denumire mai veche „Mănăstirea Tureatca”) ctitorită de cneazul Rumeanțev. Istoria zbuciumată a mănăstirii a făcut ca să fie reconstruită de 6 ori până la etapa actuală. Din unele surse aflăm că mănăstirea a fost reconstruită pentru a patra oară ın anul 1922 după care a fost destrămată din nou fiind reconstruită ın anul 1947 de către un locuitor al satului Călinești pe nume moș Sırghi Magdı̂l. Nu se cunoaște când a fost ı̂ nchisă și din ce cauză, dar e posibil acest lucru să se fi ıntâmplat ı̂n jurul anilor 1960, atunci când au fost ı̂ nchise majoritatea mănăstirilor de pe teritoriul Basarabiei.
În 1861 se deschide școala bisericească parohială și peste 1 an se deschide și o școală populară cu o clasă ministerială, ınvățător era Natalia Agapiev, apoi și Vasile Popescu. În 1880 școala era întreținută de săteni și parțial de sat, deși populația satului trecea cu puțin peste 1000.
Secolul XX găsește ın Călinești 1639 de suflete care stăpâneau 2128 desetine de pămı̂ nt ı̂n timp ce proprietarul Chesco avea ın posesie mai bine de 4845 de desetine. Satul avea 2 mori de vı̂nt și una cu aburi, satul mai dispunea de poștă cu 5 cai, adică stație poștală. Școala de o clasă cu 65 de elevi era deja neıncăpătoare si nu mai corespundea cerințelor. Nenorocirile dau peste călineșteni ca și peste toat populația Basarabiei . Ba vin ploi cu grindină de nimicesc toate semănăturile, ba puhoaie mari pe prut le strică iar totul. Viața era mai grea și numărul populație scade, ın 1910 deși ı̂n sat erau 262 gospodării în ele vețuiau numai 1481 de persoane care lucrau 1815 desetine.
După război se pune la cale o nouă o rınduire socială-sovietică, mai întı̂ aduce marea foamete din 1946-1947, apoi deportările, 27 de familii din Călinești sunt strămutate ı̂ n Siberia.
Colectivizarea din anii 1949 si 1950 a fost o altă năpastă asupra populației, satul avea 2382 de locuitori (dintre care 2217 români, 89 ucraineni, 21 ruși ș.a.) apoi recensămınturile din 1979 și 1989 înregistrează aici 3207 locuitori.
Despre istorie și specificul localității vorbesc denumirile locale – Hârtopul Ganului, Fântâna de curte, Fântâna Doamnei, Iazul la tureatcâ, pădurea de Salcıâmi etc. În noiembrie 2000 Călinești avea 3180 de locuitori iar la următorul recensămınt din 2004 s-au ınregistrat 2821 locuitori, (barbați – 1381 și femei – 1440).
Izvorul „Fântâna Doamnei”
Cartea de vizită a satului ar fi ,,Fântâna Doamnei” despre care legenda spune, că pe vremea turcilor, într-o zi de vară cu arşiţă trecuse prin aceste locuri o Doamnă tânără şi arătoasă, care la un moment zărise o poieniţă în care se ascundea unicul izvor prin prejmă. Fiind foarte obosită şi însetată s-a oprit pentru un popas la acel izvor. Apa izvorului era limpede ca lacrima şi cu un gust deosebit. Doamnei i-a plăcut apa şi aşezarea.
Ea a dat poruncă să se construiască o fântână pentru toţi cei care treceau însetaţi pe aceste locuri, în prejma fântânii au fost amenajate şi uluce pentru a fi adăpate vitele.
Se spune că această Doamnă s-ar fi construit un locaş şi a trăit chiar în prejma fântânii.
Se mai spune că dacă cei străinii beau apă de la ,,Fântâna Doamnei” rămân în Călineşti.
De la această fântână se aprovizionează mulţi locuitori ai satului şi astăzi.
Secţiunea „Mozaicul” cu chipul Micii Domnului a fost asamblată de către artistul plastic Gheorghe Vrabie, originar din satul Călinești.
Legenda ,,Izvorului de la Curte”
Izvorul îşi are originea de pe timpurile imperiului Turc. Din mai multe discuţii cu cei mai în vârstă localnici, din apropiere , am aflat multe lucruri interesante despre originea acestui izvor.
,, Izvorul de la Curte”, cum este numit în prezent de către localnici, i se mai spune şi ,,Izvorul de la Pleşca”, deoarece pe timpuri aici, au fost amplasate moşiile buneilor regretatului plastician, Gheorghe Vrabie, ,,Tatăl Leului Moldovenesc”, personalitate remarcabilă a localităţii noastre. La baza izvorului se află ceva MISTERIOS, două tălpi de sanie, de pe timpurile Imperiului Turc. Din cuvântul lăsat de strămoşi, dacă aceste obiecte vor fi strămutate, se va întâmpla o nenorocire: ,,VA SECA IZVORUL”
În anul 2018 din iniţiativa locuitorilor din vecinătatea izvorului şi cu suportul al altor localnici, s-a reconstrui Izvorul, devenind cartea de vizită a părţii de jos a localităţii şi o importantă sursă de apă potalilă, care este consumată nu doar de locuitorii satului, dar şi de cei din localităţile vecine.